O scrisoare minunata de la printesa Luna

”Servus dragi mei,

Pe 17 octombrie se împlinesc 2 ani si jumatate de cand ma gasesc la noi mei parinti si la noile mele „surori-cateluse“ Nelly si Shiba. Prima perioada a fost foarte agitata, totul era nou pentru mine, oameni noi, mirosuri noi, sunete noi. In noua mea casa nici nu am vrut sa intru la început, parintii mei au fost nevoiti sa ma duca pe brate. Îmi era atat de frica chiar si cand trebuia sa-mi fac nevoile, în primele zile nici nu am facut nimic afara, ci numai în casa, unde ma simteam sigura. Cu toate acestea parintii mei nu m-au certat niciodata si prima data cand am facut pipi afara m-au mangaiat, m-au laudat si am primit ceva foarte delicios de mancare. Aceste lucruri m-au incantat atat de mult, incat dupa aceea mi-am facut nevoile numai afara.           

Dar toate acestea sunt lucruri trecute si demult uitate, acum ma simt foarte bine aici si sunt foarte fericita. Intre timp m-am si mutat împreuna cu noua mea familie într-o locuinta mai mare, unde am mult mai mult loc de joaca, iar din cand in cand parintii mei ma lasa chiar sa dorm la ei în pat.   

In luna iulie mi s-a intamplat ceva deosebit, am calatorit pentru prima data cu trenul.     Surorile mele cateluse au ramas în Berlin la niste cunostinte foarte bune, iar pe mine m-au luat cu ei în calatorie. Parintilor mei le-a fost teama ca daca ma lasa la persoane pe care nu le cunosc atat de bine, s-ar putea intampla sa-mi fie iar frica si sa fug de la ei. În mod deosebit cand tuna si fulgera sau cand aud focuri de artificii (focurile de artificii le gasesc în continuare foarte neplacute si zgomotoase, de fiecare data cand le aud vreau sa ma ascund sub pat sau într-un coltisor) sau sa fug departe dupa veverite, pe care le gasesc foarte dragalase si vreau sa le prind.     

Parintii mei mi-au cumparat si mie un bilet de tren, pentru ca eu sa nu stau asa timp indelungat într-o cusca pentru animale.  Desi pana atunci nu am calatorit niciodata cu trenul si peste tot era atat de multa lume, nu mi-a fost decat foarte putin frica. In vagon m-am incovrigat sub bancheta si am dormit cea mai mare parte a timpului iar din cand in cand m-a luat unul din parintii mei in brate, asa ca am putut sa ma uit si pe geamul trenului. Cand am ajuns la destinatie am fost foarte curioasa asa ca am mirosit si cercetat toate locurile noi din casa, din curte, din gradina, si am avut mare grija de parintii mei ca nu cumva sa mi se piarda.

Cu toate ca pana atunci nu am fost nici o zi singura, fara surorile mele cateluse, pot totusi spune ca saptamana aceea a fost foarte frumoasa pentru mine, am fost foarte dezmierdata si alintata iar parintii mei mi-au permis sa merg peste tot împreuna cu ei. Multe dintre persoanele straine pe care le-am intalnit au spus adesea ca sunt o catelusa foarte deosebita, eu nu stiu ce înseamna aceasta dar parintii mei s-au bucurat de fiecare data, au fost mandri de mine si m-au dezmierdat.

Cu toate acestea, m-am bucurat dupa o saptamana sa fiu din nou acasa si sa le am pe surorile mele din nou alaturi de mine.

Ce vreau sa va mai spun este ca am si o „sora-pisicuta“ Blacky. In fiecare dimineata este foarte nerabdatoare pana cand isi primeste micul-dejun, miauna într-una si daca-i stau în cale, îmi trage una cu labuta peste botic (dar fara ghiare) si apoi fuge. Eu fug dupa ea si latru, iar acesta a devenit pentru noi doua un joc zilnic care-mi face multa placere.      

Acestea sunt faptele pe care doream sa vi le povestesc, ca sa vedeti s