Nu stiu cum ma cheama…

Nu stiu cum ma cheama…
Cum am ajuns si ce am facut sa fiu abandonat, pe terasa la Atrium…. nu stiu!
Sunt un puiut micut, frumos, necajit si bolnavior, dar am un suflet MARE MARE si plin de iubire. Te-am adorat din prima secunda cand m-ai privit, de la prima mangaiere pe care mi-ai dat-o!

M-am resemnat, dupa ce am fost abandonat….am gasit un raft ferit un pic de frig si am zis, cel mai bine e sa dorm mult, ca sa uit de viata mea trista. Nici nu mai stiu cate zile am indurat foame si frig, de aici probabil m-am si imbolnavit.
Dar la un moment dat, a iesit “soarele”….s-a facut cald, am fost luat in brate, pupacit si nici nu am reusit sa ma trezesc bine ca deja totul era atat de bine in jurul meu. Oameni carora le pasa de mine, care vor sa imi fie bine, cald….m-au si intepat ceva ace, injectii nici nu stiu, dar am zis sa stau cuminte ca o sa fie bine . Si DA e bine si o sa fiu curand foarte bine.

Asta e povestea mea asa pe scurt, nu am prea mult timp acum, pt ca sunt ocupat cu iubirea celor de la APAM . Povestea mea e una din sutele de povesti ale animalutelor salvate de familia APAM. Sanctuarul e unul plin si va rog frumos sa ne ajutati pe toti, pt ca sunt costuri mari zi de zi.

VA MULTUMESC FRUMOS ca ati citit povestea mea. Va rog spuneti-mi voi ce nume mi s-ar potrivi ?
Nu stiu cum ma cheama…

UPDATE: SNOWY